Feeds:
Articole
Comentarii

La fiecare Craciun ne amintim de nasterea Mintuitorului, de pastorii care au primit vestea nasterii, de magii care au fost condusi de stea spre noul nascut. Craciunul are o multime de simboluri, unele crestine, altele laice, si fiecare isi are un rost. Vreau sa vorbesc despre simbolistica stelei de craciun.
Steaua- a aratat spre dragostea divina. Fiul lui Dumnezeu a venit din dragoste pe pamint.
Steaua -simbol al sperantei pentru o lume pierduta. Ea arata spre cel care a adus speranta si viata, cel care a adus nadejde.
Steaua -simbol unei mari umilinte. Imparatul Imparatilor s-a nascut in cel mai umil mod, El care este cel mai bogat, s-a nascut umil si sarac intr-o iesle.
Steaua a aratat:
-spre Cel care a venit sa fie un indreptar pentru o lume fara idealuri;
-prezenta lui Dumnezeu : Emanuel (Dumnezeu este cu noi);
-siguranta iertarii si acceptarii omenirii de catre Dumnezeu.
Magii s-au lasat condusi de stea , noi de cine ne lasam condusi si spre ce?
La fiecare Craciun este bine sa ne reamintim ca Christos este lumina noastra (Ioan 8:12 „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”), Christos este steaua stralucitoare (Apocalipsa 22:16 Isus-Luceafarul stralucitor).
Fie ca fiecare Craciun sa ne aminteasca ca Christos este Steaua noastra.

Recent am citit o carte despre arta comunicarii şi am rămas impresionată de o reflecţie făcută cu privire la arta dialogului de Josef Rattner: „Se poate constata cu sarcasm că între timp omul a reuşit să parcurgă distanţa pînă la Lună, dar eşuează sistematic atunci cînd încearcă să ajungă la semenul său… Ceea ce l-ar putea face pe om să iasă din acest impas ar fi o discuţie autentică, sinceră cu cel de alături. Dar tocmai acest lucru se învaţă foarte prost din cultura noastră. Oricare pui de om are parte, pe parcursul dezvoltării sale, de vorbe fără conţinut, de beşteleli inutile, ţipete insuportabile,  sudalme, hărţuieli sau de predicile moralizatoare ale părinţilor, învăţătorilor sau a altor persoane respectabile…Atunci apare în subconştientul fiecăruia dorinţa de a se impune pe calea logoreei sau de a „convinge”prin intimidare…

Calea dialogului autentic va fi găsită doar de acei oameni care vor manifesta un real interes pentru semenii lor. Doar cei care vor avea o atitudine binevoitoare şi permisivă, manifestînd receptivitate faţă de semeni vor fi în măsură să comunice eficient şi nu cei care încearcă să le impună celorlalţi voinţa proprie, contestîndu-le altora orice valoare. Să nu uităm că termenul raţiune vine de la cuvîntul a trăi în bună înţelegere cu cineva. Raţionali sunt doar aceia care au învăţat să-şi însuşească şi părerea altora, fără să le fie teamă sau să recurgă imediat la o reacţie de apărare.”

diverse din legume

Recent am sărbătorit sărbătoarea roadelor. O sărbătoare cînd ne amintim, încă o dată ,că tot ceea ce avem este de la Dumnezeu şi îi aducem mulţumiri pentru aceasta.

Mai multe culturi şi popoare au această sărbătoare, unii o mai numesc Ziua Mulţumirii sau Ziua Recunoştinţei.

Am auzit recent că aceasta ar fi o sărbătoare din Vechiul Testament şi ar fi o sărbătoare a evreilor, eu cred insă că fiecare din noi are pentru ce să-i mulţumească Lui Dumnezeu şi nu numai o dată pe an , ci în fiecare zi, necătînd la originea sărbătorii.

 

Un exemplu de a sărbători sincer  Ziua Secerişului au fost copii care au mulţumit Domnului făcînd din legume diferite animale. Ei nu caută detalii multe, ci în sinceritatea lor mulţumesc Domnului. Să fim şi noi ca ei.

 

 

Paula-Vivian, 2 ani

Într-o după amiază, Paula-Vivian se trezeşte din cauza zgomotului ploii torenţiale de afară şi aleargă spre mami.

– Mami, afară plouă!

-Plouă? şi ce dacă plouă?

Vivian  pune mîina în căpşorul ei ud de transpiraţie şi indignată zice:

– M-a udat ploaia, mami…

Odată, o maimuţă din neamul anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă  de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! sunt foarte afectată!
Căci circulă prin lume-o vorbă, deloc adevărată,
Că omul ar deschide din buna noastră rasă.
Şi însăşi ideea aceasta-mi pare odioasă!
Aţi pomenit vreodată divorţuri între noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau strigăt de război?
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de cărnuri sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici lupte de clasă.
Căt am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat,
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorăţi în taină de aşa-zise mame.
Nu veţi vedea vreodată căt soarele şi luna
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni port-bată şi nici informator.
Şi iată, inc-un lucru din lumea mea de jos
Lanoi nu se întîmplă război relijios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri
Nici chefuri după care să ne culcăm în şanţuri,
Nici ordine mondială, nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce ateism.
E-adevărat că omul a coborăt la noi,
Dar nu, fiţi rezonabili,
N-a coborăt DIN noi!